Introducere
Marea Criza Economică de la 1929-1933 a fost o criză economică profundă, care afectează economiile din întreaga lume. Au fost câţiva factori care au condus la criza, inclusiv deflaţia, creditarea excesivă, încrederea în piaţă şi falimentul bancar. Toate aceste factori au contribuit la cea mai mare recesiune economică din istorie până în prezent. În acest articol, vom discuta despre cum a avut loc criza economică şi cum a fost gestionată. De asemenea, vom discuta despre câteva dintre consecinţele pe termen lung ale crizei.
Cauzele Crizei
Cea mai mare cauză a crizei a fost încrederea nerealistă a pieţei în piaţa de capital. În anii 1920, economia SUA a cunoscut creşteri economice importante, iar investitorii au prezis că această creştere se va menţine pe termen lung. Acest lucru a dus la o creştere excesivă a preţurilor de pe piaţă. Persoanele au început să cumpere acţiuni în speranţa că vor face bani, cu mult înainte ca acestea să fie cotate corect. Acest lucru a dus la o creştere a preţurilor, în timp ce profiturile nu au mai crescut. Acest lucru a dus la o scădere a valorii activelor pe piaţă.
Falimentul Bancar
Un alt factor care a dus la criza economică a fost falimentul bancar. Bancile au început să acorde credite pe termen lung, în loc de credite pe termen scurt. Acest lucru a dus la o creştere a creditelor acordate, în timp ce profiturile bancilor au scăzut. Aceasta a dus la falimentul multor bănci, ceea ce a provocat o prăbuşire a încrederii în economie şi o recesiune economică. De asemenea, un alt factor care a contribuit la criza a fost deflaţia. Deflaţia, sau scăderea preţurilor, a dus la creşterea chiriilor şi a salariilor, ceea ce a afectat producţia, consumul şi investiţiile.
Gestionarea Crizei
Cele mai citite articole
Guvernul SUA a luat măsuri pentru a gestiona criza economică. Primul a fost introducerea unei legi care să limiteze creditarea excesivă. Acest lucru a ajutat la limitarea falimentelor bancare, ceea ce a ajutat la redresarea încrederii în economie. De asemenea, guvernul a implementat o serie de programe sociale care să faciliteze redresarea. Aceste programe, cum ar fi Programul de Recuperare Industrială şi Programul de Câmpuri de Muncă, au ajutat la stabilizarea economiei şi au ajutat milioane de oameni să-şi găsească un loc de muncă.
Consecintele Crizei
Criza economică a avut consecinţe pe termen lung. Una dintre consecinţele este prezenţa guvernului în economie. Înainte de criza, economia SUA era una liberă, însă criza a făcut ca guvernul să intervină pentru a asigura stabilitatea economică. Acest lucru a dus la o creştere semnificativă a influenţei guvernului asupra sectorului economic. De asemenea, criza a contribuit la crearea welfare state, care a subvenţionat produsele necesare pentru a ajuta populaţia să se recupereze de la criză.
Grija pentru Bogatie
În plus, criza economică a dus la o schimbare a modului în care oamenii privesc bogăţia. Înainte de criză, consumul excesiv era considerat un semn al bogăţiei. Cu toate acestea, criza a schimbat această percepţie, iar oamenii au început să acorde o mai mare atenţie economisirii şi investiţiilor. De asemenea, criza a dus la o schimbare în modul în care oamenii se raportează la credit. Înainte de criză, creditarea excesivă era considerată un semn al bogăţiei, însă, după criză, oamenii au început să fie mai precauţi cu privire la creditare şi să se concentreze mai mult pe economisire.
Concluzie
Marea criză economică de la 1929-1933 a fost una dintre cele mai mari crize economice din istorie. A avut efecte profunde asupra economiilor din întreaga lume. Cauzele principale ale crizei au fost încrederea excesivă a pieţei în burse, falimentul bancar şi deflaţia. Guvernul SUA a luat măsuri pentru a gestiona criza, cum ar fi introducerea unei legi care să limiteze creditarea excesivă şi implementarea unor programe sociale. Criza a avut consecinţe pe termen lung, cum ar fi prezenţa guvernului în economie şi crearea welfare state-ului. De asemenea, criza a schimbat modul în care oamenii privesc bogăţia şi creditarea.
